Clubul Sportiv al Armatei Steaua are în desfășurare, în această săptămână, o amplă acțiune de promovare a sportului și valorilor sale în rândul populației tinere, intitulată „Sătămâna Campionilor”. Gimnastica a avut ziua ei, iar de la acțiunea desfășurată într-un mall nu putea lipsi Sandra Izbașa, cea mai valoroasă sportivă a clubului la această disciplină din ultimii ani. Dubla campioană olimpică a ajuns la întâlnirea cu copiii iubitori de sport în timp ce gimnastele lotului național de junioare al CSA Steaua ofereau o demonstrație. Pentru început și-a urmărit urmașele și a așteptat bisurile. Apoi, a început momentul său, a răspuns la întrebările copiilor, a acordat autografe și a făcut fotografii pe bandă rulantă. Pe final, Sanda a oferit un interviu pentru ProSport, cu zâmbeteul pe buze, dar și cu ceva din seriozitatea pe care o afișa pe salteaua de concurs.
Sandra, cum a fost în mijlocul fanilor și în special în mijlocul copiilor?
Este un sentiment deosebit, fiindcă se poate organiza un astfel de show, spectacol pentru copii, pentru că avem nevoie de această promovare. Automat putem și noi să promovăm „Caravana Gimnasticii”, un proiect în care m-am implicat încă de pe 25 martie: căutăm noi fetițe, cu vârste cuprinse între 4 și 8 ani, să vină la gimnastică, să vină să facă gimnastică în primă fază de plăcere și apoi, de ce nu, de performanță.
In copilărie, ai avut ocazia să participi la astfel de evenimente – întâlniri cu stele ale sportului?
Nu, din păcate nu, erau alte vremuri, dar mă bucur ca eu pot ajuta să vină cât mai mulți copii și să mă pot implica în diverse proiecte de imagine pentru a aduna cât mai multe fetițe.
Cât de important este pentru un copil care pornește pe drumul performanței să aibă modele și să intre devreme în contact cu idolii săi?
Depinde de sport până la urmă. La gimnastică, avem nevoie să intre cât mai devreme, pentru a se forma, pentru a prinde anumite elemente de bază, pe care le înveți doar atunci când ești mic. Se poate pune exact ca la o piramidă baza care trebuie să fie cât mai dezvoltată, pentru ca apoi să se construiască și nu în ultimul rând să se șlefuiască sportivul pe parcursul timpului de către antrenorii de la loturile olimpice.
Care este rețeta succesului în gimnastică „marca Sandra Izbașa”? Și ce ar trebui să facă micuții care pornesc pe drumul performanței sportive?
Rețeta mea de succes a fost perseverența, foarte multă muncă. Într-adevăr au fost câteva sacrificii, dar într-un final, aceste sacrificii au dus la un rezultat deosebit și le-aș repeta oricând. Fiindcă fără sacrificii, în viață, în general, nu poți reuși să ajungi unde îți dorești.
Pentru că ai vorbit de sacrificii, sportul de performanță oferă mai mult decât cere sau cere mai mult decât oferă?
Depinde. La mine, sacrificiile au fost într-un fel frumoase, pentru că părinții mei au știut de fiecare dată să gestioneze ieșirile în afară, mă refer la Europene, la Mondiale și ediții ale Jocurilor Olimpice. I-am simțit în permanență alături de mine și vreau să le mulțumesc pentru acest lucru. Depinde și de ceea ce părintele îi poate oferi copilului. Sunt sacrificii mai mari sau mai mici.
Contează cât de mult este implicat…
Exact, și cât de mult poate să îl susțină.
„Mă motivam singură”
Povestește-mi un moment care te-a inspirat și te-a marcat mai mult, în copilărie, la început de drum, motivându-te pentru a te ține de antrenamente și de sportul de performanță.
Singură pot să spun că mă motivam. Pentru că îmi plăcea să prezint, atât la competiții, cât și la antrenamente, cele mai bune elemente, cele mai bune exerciții. Nu cred că a fost ceva anume care să mă facă să spun „da, o să mă iau după omul respectiv, pentru că îmi place cum este”. Si părinții au avut o mare contribuție la educația mea, fiindcă de fiecare dată îmi spuneau că eu sunt cea mai bună și trebuie să mă ghidez după ceea ce simt eu.
Cum a fost când ai urcat pentru prima dată pe podiumul de concurs, la 16 ani, la senioare?
Trecerea de la Europenele de junioare la Europenele de senioare este destul de mare. Dar trebuie să o privești ca și cum ar fi un concurs ca oricare altul. Nu m-am gândit nici o secundă că sunt la senioare și trebuie să dovedesc mai mult decât aș fi eu capabilă. Dar sentimentul, într-adevar, a fost de încredere, deoarece mi-am dovedit mie că pot lupta în elită.
Sunt mai mari emoțiile la debutul într-o competiție majoră sau cele dinaintea ultimului exercițiu?
Sunt emoții constructive pe tot parcursul competiției, indiferent că începi sau că termini, emoțiile vor rămâne acolo. Pot să spun că am avut momente în care nu aveam deloc emoții și mă îngrijoram, dar majoritatea competițiilor pe care le-am avut, au fost cu emoții constructive de la cap la coadă.
Ai trecut din sală, de la antrenamentele pe aparate și statutul de sportivă, la o muncă de birou la Steaua…
– Nu e efectiv muncă de birou, pentru că nu stau la birou. Eu merg, caut. Nu am stat absolut deloc, așa că nu pot să spun că este o muncă de birou. Este ceea ce îmi place în momentul de față, mă simt foarte bine și trebuie să le mulțumesc celor de la Clubul Steaua și comandantului George Boroi pentru că mi-au oferit acestă ocazie, de a fi coordonator de imagine al Clubului Steaua. Este important pentru mine că mă pot desfășura exact așa cum îmi doresc, că pot să mă implic și în acea Caravană a Gimnasticii.
Este vorba despre caravana inițiată de Mariana Bitang și Octavian Belu?
Exact.
Ce implică mai exact acest proiect și care este rolul tău?
Mergem prin țară, să căutăm fetițe, să promovăm pe la televiziuni, să acordăm anumite interviuri, să împărțim multe autografe și ne dorim din suflet să fie o atracție pentru fetițe și pentru părinți până la urmă, pentru că ei le îndrumă către un sport și am dori să vină din ce în ce mai mult către gimnastică. Este un sport deosebit de frumos, te dezvoltă frumos, te educă.
Revine doar dacă ar aduce un plus echipei
De la începutul anului, s-a vorbit în presă despre o posibilă revenire a ta în sala de gimnastică. Cât de aproape ești de o asemenea întoarecere și ce este mai tentant, Jocurile Olimpice de la Rio sau Campionatul European pe care România l-ar putea organiza la București?
Despre Campionatul European organizat la București știu că se va desfășura în perioada 2017-2018. Va fi după Olimpiadă. Nu m-ar împiedica absolut nimic în pregătirea mea pentru Jocurile Olimpice, dacă mi-aș dori și mi-aș propune să merg la Rio. Deși în acest moment este mult spus că mi-aș dori să concurez la Rio. Aș vrea să fiu cât mai aproape de gimnaste, să le încurajez. Dacă va exista vreo portiță, în sensul în care pot să mă reapuc și să am un cuvânt greu de spus în acea echipă, mă voi reapuca. Dar doar să mă reapuc pentru o simplă nebunie de-a mea… Nu, n-aș face-o.
Ai îmbinat sportul de performanța cu școala. Ce sfat le poți da copiilor pentru a putea merge în paralel cu aceste două activități și a le face cu succes pe amândouă?
Perioada în care făceam și școală, și gimnastică a fost o perioadă destul de frumoasă, pentru că aveam o activitate în permanență, de dimineața, de la ora opt, până la ora opt seara, dar nu simțeam că obosesc. Toată energia mea era consumată în mod pozitiv, în sensul că și învățam și făceam ceea ce îmi plăcea cel mai mult. Nu cred că ar fi imposibil să le îmbine pe amândouă. Sunt copii, au o energie foarte mare, și o pot consuma astfel în locuri sigure.
Cum ai depășit de-a lungul carierei accidentările?
Au fost grele. Dar am avut sprijin din partea părinților și antrenorilor, indiferent de moment. In plus, atunci când m-am accidentat, am primit foarte multe mesaje de încurajare, ceea ce m-a motivat să continui și să duc pânăla capăt ceea ce am început în gimnastică.
Dacă ai lua-o de la început, ai alege tot gimnastica de performanță?
De multe ori, când am primit această întrebare am fost tentată să spun că aș încerca și altceva, pentru că îmi doresc să mai descopăr noutăți la mine. Nu știu dacă aș pleca pe același drum, cu toate că gimnastica mi-a oferit tot ce a fost mai bun, dar parcă aș încerca și altceva. Aș testa.
Sandra Izbașa, care va împlini 24 de ani pe data de 18 iunie, este dublă campioană olimpică, urcând pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Beijing, în 2008, la sol și în 2012, la Londra, în proba de sărituri. Mai are în palmares 7 titluri europene, câștigate în probele individuale și cu echipa. S-a retras anul trecut, după Campionatele Mondiale, cu o ultimă încercare de a-și trece în palmares singura medalie importantă care îi lipsește din colecție: aurul mondial.
Interviu realizat de Cezara Paraschiv
Foto: Cezara Paraschiv
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER